Ratekev Fire

Forum Anime , Manga , Light Novels


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Ratekev Fire » Arhiva » RPG » ‍‍‍‍‍Valedru » Prequel » Plot » Istoria scrisă

Istoria scrisă

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 Istoria scrisă la data de Mier Apr 09, 2014 9:08 pm

Constantin

avatar
Nivel 2
Nivel 2
Valedrul, considerat de unii a lor lume fie o insulă izolată de restul lumii prin mări și oceane sângeroase, e foarte strâns legat el de puncte de întâlnire între culturi diverse acoperit de mituri prin guri bune și guri rele. Cea mai întinsă insulă din lume, la est de Oceanul Îngust și la sud de Marea Agitată. De când cobori din nord până în sud, ai din ce în ce mai multe de vorbit; de la tradițiile solemne ce pășuiesc până în nord la o politică rigidă a sudului și a ei viziuni asupra vieții.
Se spune că de acum până în treisprezece mii de ani în trecut, prima mână de oameni ce pășiră pe spinarea nordului fură pirați maritimi cu sânge fierbinte, născuți și maturizați cu gerul. Ei erau cei ce construiseră cele mai mari barci pe care valedrusul le văzuse și tot ei erau cei ce călătoriseră din sudul insule până în nord, ocolind toate celelalte pământuri și se așezară chiar în fața muntelui învelit în zăpadă. Unii spun că Zeița Nemetului le blocaseră calea amenințându-i că "cel ce calcă pe pământ sacru și-l va îngheța o să fie pedepsit și o să înghețe tot la fel cum și pașii lor de tristețe au răpus pământul"; sunt și zvonuri cum că, pe zona aia, munți de zăpadă fură înăłțați de vreme și natură pe toate coastele insulei în afară de nord, de unde venea frigul. Acei pirați fură obligați să ocolească, ori flota lor risca să își piardă cursul până în adâncurile apelor. Sau poate că acei pirați ce veniseră de pe Continentul Înghețat fură comercianți și avură o misiune ce trebuia dusă până la sfârșit, dar fură mai apoi blocați în nord fără ca nimeni să le mai găsească urma.
Dar oare câți pirați avură șansa să ajungă în nord? Aveau ei un singur vas sau o întreagă flotă? Sute sau mii? Poate că era doar un vas imens cu oameni curajoși și pregătiți să facă față naturii sau mii de bărci cu zeci de oameni. Zeița Nemetului făcu apele tulburi și le distruseseră navele căci au îndrăznit să-i încalce ordinele, iar de atunci, insula începea să fie din ce în ce mai izolată de lume. Oamenii s-au răspândit apoi în jurul celor Patru Regate și se blocaseră de fluviul ce desparte nordul și estul de vest și sud; căci pe vremea aceea fluviul despărțea parcă două țări diferite, era de douăzeci de ori mai mare ca acum. Dar a dus cu el alte pământuri, până și straturi subțiri ale muntelui, o bucată cu o bucată se strânse și se ridicase alt pământ deasupra fluviului.
Pirații se restrânseră apoi și insula deveni lumea lor; credința lor în natură a înflorit și tărâmurile lor deveneau știute. Două milenii după ce o imensă flotă fură blocată sau un imens vas fu blocat pe coastele Valedrului, barbarii de peste Oceanul Îngust porniseră într-o călătorie pentru cucerirea insulei de care nu știau niciodată că există; pe când milenii au despărțit insula de bărci slabe pe vremea aia, dinainte de asta barbarii preferară să-și petreacă timpul la nordul Pământului. Dar a lor liniște fu sufocată de ceva și popoalele erau împinse spre sud. Barbarii avură de a face cu o dură călătorie până spre bucată de pământ, și când au ajuns acolo, forțele lor slăbiră drastic. Bătălia dintre oamenii Nordului și oamenii de peste oceane fu una crâncenă, căci niciunul nu știa că altul există. Forțele barbarilor însă fură înjumătățite doar trecând de insulele Țestoase și adâncindu-se în mare pierdeau din ce în ce mai multă forță. Barbarii, astfel, fură exilați dincolo de fluviu, amestecând cele două popoare între ele. Poate că niciunul nu știa că celălalt există și barbarii voiau terenurile. Poate că ceea ce trebuiau pirații să ducă din Valedru pe alte pământuri fură cheia succesului în rămânerea barbarilor în nord, dar ceea ce îi împinse nu își primi partea și situația a ajuns astfel. Procesul a fost unul încet și când barbarii au înțeles cauza, au plecat către vinovați, cu o altă misiune de recuperare... dar și ei au rămas blocați pe insulă.
Fură apoi vremuri de disperare și timpuri calme iar cei veniți din țările de sus se convertiră și își împărțiseră cultura cu insularii; chiar dacă prin dificile încercări și eșecuri memorabile. Până când unii aveau să dea mâna cu alții, va fi trecut mult timp, iar până atunci, cele două popoare trebuiau să reziste și să existe la comun cu "toți ceilalți". Politica a devenit o mână de guvernare, de ținere sub control și de sisteme stabile pentru o comunitate reală. Moralitatea deciziilor se lega de un rezultat neales pe bază de noroc și zaruri, ceea ce era de apreciat la ambele comunități. Însă cele două popoare, în vremurile grele, trebuiau să se întâlnească unul cu altul și să-și mărească rezistență reciproc... Insularii au învățat de la barbari, barbarii de la insulari. Ei încercau să acopere goluri în necesități cu necesități, voiau fiecare să ocolească sacrificii; dar uniseră două politici diferite și ieși ceva neplăcut. Pirații se considerau emancipați și serveau cu iubire conducători ce se schimbau într-una; căci niciun cănducător nu putea fi iubitor de alții și cu toate astea își susținau moralele pentru zei. Barbarii voiau să culeagă recolte, adică ei voiau ca ceea ce făceau să aibă un rost material sau foarte vizibil pe moment cel puțin, indiferent că era vorba de servitori sau capi, iar iubirea avea o poziție mult mai joasă, într-un procent mai mic decât plăcerile trupești. Scopul lor, ca și unit, fu contrastat, astfel că anumiți capi voiau să iubească pentru a câștiga, alții voiau să câștige ca să iubească, servitorii trădau pentru câștig; și nu știau ce să facă cu el. Și oameni normali, săraci lipiți pământului, erau iubitori căci ăsta era singurul câștig ce-l mai aveau. Câte războaie s-or fi născut de-atunci. Și totuși, nimeni nu e sigur când au început lucrurile să meargă prost, căci lumea căuta nemurirea, și o căutaseră în cer, pe pământ și în adâncuri și nu o găsiră. "Ea" s-a ascuns în ei, căci acesta ar fi singurul lucru unde lumea n-ar căuta, și "ea" a rămas negăsită și a plecat din mâinile succesului.
Regele ce stătea la putere dinainte de cel nou de după revoluție ținea să-și ia pământurile întotdeauna înapoi, și la fel să procedeze și fiul său și strănepotul și tot așa timp de o sută de generații. Căci el avea conflicte cu popa, o putere politică și religioasă ce dorea puterea regelui. Regele alese atunci să dăruiască pământ episcopilor eunuci în locul vasalilor, căci ei nu vor avea nici femeie și nici urmași, astfel că își putea lua pământurile înapoi după ce episcopul murea. Episcopii nu dețin nici foarte multă putere sau încredere, cavalerii ce îi avea el în dispoziție fiind deseori loiali altor persoane, cum ar fi popei, regelui sau vasalilor nerăsplătiți, dar el nu deținea nici o putere decisivă foarte mare și lăsase multe familii înfomatetate fără măcar să cunoască situația. Foametea provoca sensibilitate bolilor, bolile creau necesități. Căldura de pe pământurile ce le stăpânea episcopul crea deshidratare, iar lipsa apei potabile crea pasiune către alcool. Alcoolul intra în sânge și ajungea la creier și-ți reducea hormonul antidiuretic și se ajungea iarăși la deshidratare. Nemulțumiri ce nu acceptau "nu" ca răspuns fură create. Și ele durară mult timp; neajunsurile urcară din treapta joasă a politicii până la trepte înalte și în cele din urmă regele, într-atât de stresat de astfel de condiții, s-a sinucis. Cu toate că avea mulți dușmani, iar o variantă în care putea fi otrăvit nu se poate nega în totalitate.
Și în loc de mâncare, poporului i-a fost servit o reformă foarte schimbată de cea originală, și care putea alunga sărăcia sau să te facă să rămâi numai cu ea, izolat de restul lumii. Vasalii, într-o perioadă de anarhie, căpătaseră iară controlul asupra pământurilor, și după ce un nou rege fu ales, 8 capete fură alese ca niște conducători de țară, iar țara fu împărțită în patru. Pentru fiecare din regiune, Sud, Nord, Vest și Valea, câte doi vasali domneau. Un vasal conducea zona urbană a unei regiuni, orașele și industria, pe cât un altrul conducea zonele rurale și administra agricultura. În total cu împăratul ce se află la sud, 8 regi cârmuiesc acum țara, fiecare așteptând să-și joace rolul și să obțină porțiuni din ce în ce mai mari de pământ, căci pământ=forță, unele dorințe putând să se întindă pe bucăți de pământ mai mari decât Valedrul însăși.

Vezi profilul utilizatorului

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum